Documantare / Magazin
Cultura japoneza
Cultura japoneza a evoluat mult in ultimii ani – de la cultura originala a tarii, Jomon, la cea contemporana, hibrida, in care regasim influente din Asia, Europa si America de Nord.
Daca mergem pe firul istoric, China si Coreea au avut un inceput bine definit in dezvoltarea culturii Yayoi cam in jurul anilor 300 d. Hr. care a culminat cu introducerea culturilor de orez, ceremoniei de inhumare, ceramicii, artelor (pictura si scrieri alese, printre care si poezia), sistemului de scris chinezesc si a budismului (pana in secolul al VII-lea i. Hr.). Cultura s-a raspandit din Coreea in Japonia si a influentat si cultura intalnita in noua tara. De exemplu, Japonia a asimilat ceramica adusa de Coreea, la fel ca si Kofun-ul si accesoriile (Magatama) etc.
Japonia- Cultura nipona
Japonia si-a dezvoltat o cultura distincta. Povestile nemuritare ale Genji-ului ale doamnei Murasaki scrise la inceputul secolului al XI-lea alcatuiesc cel mai cunoscut prim roman din lume. Civilizatia japoneza a inflorit si a redefinit un nou interes si o implicare emotionala deosebita pentru arte. Artele traditionale japoneze includ ikebana, origami, ukiyo-e, mestesugarit (papusi), poezie, spectacole (bunraku, dans, kabuki, noh, rakugo), tradititii ( jocuri, onsen, sento, ceremonia ceaiului, budo, architectura, gradinarit, sabii) si arta culinara.
Incepand cu mijlocul secolului al XIX-lea, influenta vestica a inceput sa predomine. Cea americana s-a afirmat mai ales dupa al doilea Razboi Mondial. Influenta este evidenta in cultura populara contemporana japoneza. Se mai observa si amprente ale culturilor Asiei si Europei.
Astazi, Japonia este principala ‘exportatoare’ a culturii sale populare, care a castigat tot mai multi fani in toata lumea, mai ales in tarile Est asiatice si in unele parti ale Statelor Unite. Multi japonezi s-au evidentiat international in moda, film literatura, film si muzica. Doi scriitori japonezi au castigat Premiul Nobel in Literatura. Cultura japoneza ofera loc si unor jocuri video de inalta calitate si unor console ale jocurilor; de asemenea, o varietate mare de romane grafice (manga) si de filme animate (anime) cu diferite stiluri sunt prezente in top. Ca rezultat, multe aspecte ale culturii populare japoneze au atras multe persoane din Europa si America de Nord.
Japonia are un cod al etichetei care guverneaza asteptarile comportamentului social si care este considerat foarte important. Multe carti il descriu minutios.
General vorbind, complexul obiceiurilor si etichetei Japoniei si intr-adevar ale altor vechi natiuni, este creat pentru a reduce numarul relatiilor sociale nesigure si neprevizibile. Punerea accentului pe ierarhie si pe “un mod” anume de a face lucrurile este criticat de alte culturi pentru ca, spun ele, reflecta un punct de vedere cinic, pesimist, al laturii umane; este de preferat o atitudine mai deschisa, mai optima, mai democratica la fel ca in America sau Australia, spre exemplu.
Unele obiceiuri prezentate nu este posibil sa fie adevarate in toate regiunile Japoniei. Ele sunt general acceptate drept obiceiuri moderne in Japonia. De-a lungul timpului, ele au suferit modificari.
Kimono-ul si yukata sunt hainele japoneze traditionale.
Kimonoul este facut din matase si este de obicei foarte scump. In zilele noastre, el se poarta la ocazii traditionale, cum ar fi funeralii, nunti sau ceremonii ale ceaiului. Foarte rar putem observa kimonoul in tinuta zilnica.
Kimonourile difera in ceea ce priveste stilul si culoarea in functie de ocazia pentru care este purtat, varsta, statut (persoana necasatorita/casatorita) si persoana. Pentru a imbraca un kimono este nevoie de anumiti pasi. Mai ales cureaua (obi) este dificil de pus, de aceea multe persoane au nevoie de ajutor. Un kimono cere o coafura adecvata, pantofi traditionali, sosete, lenjerie intima si o gentuta pentru femei.
Yukata, pe cealalta parte, este mai mult un articol de imbracaminte informal. Poate fi purtata chiar si fara lenjerie intima si este foarte comfortabila in zilele calde de vara sau dupa o baie fierbinte. Yukata este relativ ieftina si este facuta din bumbac. Daca vei sta la un ryokan, vei primi o yukata.
Ceremonia Ceaiului (Sado)
Ceremonia Ceaiului (Sado) este un ritual al prepararii si consumarii ceaiului. Obiceiul este puternic influentat de Zen Buddhism.
In zilele noastre, ceremonia ceaiului este ca un hobby. Multi japonezi interesati de cultura lor iau lectii de ceremonie a ceaiului de la profesori.
Ceremoniile ceaiului sunt tinute in camere japoneze traditionale din comunitati culturale sau in case private.
Ceremonialul in sine consta in multe ritualuri care trebuiesc invatate pe de rost. Aproape fiecare miscare a mainii este descrisa. Practic, ceaiul este preparat mai intai de gazda si apoi baut de oaspeti. Ceaiul este facut din frunze de ceai verde.
Geisha este o femeie profesionista care face atmosfera prin prezentarea artelor traditionale japoneze la banchete. Ea nu este o prostituata, ci o femeie culta, educata, a carei existenta este menita sa tinda spre perfectiune.
Fetele care vor sa devina gheise trec prin multe stadii stricte in timpul carora invata arte traditionale cum ar fi: cantatul la instrumente muzicale, dansul, dar si arta conversatiei si alte abilitati sociale. In Kyoto, stadiile gheiselor sunt numite “maiko”.
Gheisele sunt imbracate in kimonouri, si fata lor este machiata puternic, in asa fel incat sa para foarte pala. Ca turista vei putea observa un maiko in unele districte ale orasului Kyoto (de exemplu: Gion si Pontocho sau in Kanazawa’s Higashi Districtul Geisha).
Sabia japoneza (nihonoto) a fost cunoscuta in toata lumea datorita formei si frumusetii sale inca din timpuri feudale. Sabia este semnul distinctiv al samurailor.
De vreme ce sabiile sunt arme periculoase, este nevoie de un permis pentru a avea una.
Gradinile japoneze
Designul gradinilor este o arta japoneza importanta de multe secole. Peisajele japoneze traditionale pot fi impartite in 3 tipuri: gradinile Tsukiyama (gardinile tip deal), Gradinile Karesansui (gardinile uscate) si Gradinile Chaniwa (gradinile de ceai).
Gradinile Tsukiyama :Iazuri, dealuri, pietre, copaci, flori, poduri si carari – sunt folosite pentru a crea o reproducere in miniatura a unui peisaj natural care este de multe ori faimos in China sau Japonia. Numele de Tsukiyama se refera la crearea dealurilor artificiale.
Gradinile Karesansui ilustreaza peisaje naturale intr-o maniera mai abstracta, folosind pietre, nisip si cateva carari penru cei mai reprezentativi munti, insule, rauri si mari. Acesta gradini sunt puternic influentate de Zen Buddhism si sunt folosite pentru meditatie.
Sarbatoarea florilor de cires si muzica japoneza
Sakura (floarea de cires) este floarea nationala neoficiala a Japoniei. Este celebrata de multe secole si are o pozitie bine definita in cultura japoneza.
Exista multe varietati de ciresi in Japonia, majoritatea inflorind doar pentru cateva zile primavara. Japonezii sarbatoresc perioada respectiva a anului cu hanami (admirarea florilor de cires) dand petreceri sub pomii infloriti.
Exista cateva tipuri de muzica traditionala japoneza (Hogaku). Iata-le pe cele mai importante dintre ele:
Gagaku: Cor antic de muzica din China si Korea. Este tipul cel mai vechi de muzica traditionala japoneza.
Biwagaku: Melodii cantate cu ajutorul instrumentului Biwa, un fel de chitara cu patru corzi.
Nogaku: Melodii cantate in timpul in pauzele dintre melodii. De fapt, sunt alcatuite dintr-un cor, flautul Hayashi, toba Tsuzumi, si alte instrumente.
Sokyoku: Melodii interpretate cu instrumentul Koto. Acompaniat si de Shamisen si Shakuhachi:Koto-ul este un instrument cu 13 corzi.
Shakuhachi: Muzica interpretata cu instrumentul numit Shakuhachi, un flaut de aproximativ 55 cm. Numele flautului este dat de lungimea sa gasita in vechile unitati de masura japoneze.
Shamisenongaku: Melodii cantate cu instrumentul Shamisen, un fel de chitara cu numai trei corzi. Kabuki si Bunraku sunt acompaniate de shamisen.
Minyo: Folk japonez.
Baile japoneze
In trecut, cand multe case din Japonia nu aveau bai personale, baile publice (sento) le ofereau oamenilor posibilitatea de a se spala si de a-si intalni vecinii.
In zilele noastre, cand majoritatea caselor au bai, numarul sento-urilor traditionale a scazut. Pe cealalta parte, au aparut noi tipuri de bai publice, mai complexe, dotate cu piscine, saune, centre de fitness etc.
In primaverile calde, baile publice sunt alimentate cu apa de primavara calda, in timp ce apa normala este folosita pentru altceva.
Cu exceptia unor noi complexe de bai, baile publice sunt separate in doua parti: pentru femei si pentru barbati, si nu se poarta costume de baie. Ca o curiozitate pentru noi, europenii, nuditatea nu este rusinoasa la japonezi.
Dongtan, orasul viitorului
Un nou oras, construit dupa inalte standarde ecologice, iata unul din marile vise ale arhitectilor chinezi. Constructorii au ales insula Chongming (zona meridionala), un „no man's land”, in care principala bogatie e... „vidul”, asa cum le place localnicilor sa spuna. Partea de sud-est a insulei e acoperita cu mari intinderi mlastinoase, o rezervatie naturala aflata sub protectie internationala.
Aici fac escala pasarile care migreaza intre Siberia si Australia, unele dintre ele, specii rare. Autoritatile chineze au promovat un plan in care urbanizarea sa „rimeze” cu mediul. Daca proiectul se va realiza pana in 2040, mlastinile din Chongming vor purta numele de Dongtan, cel mai mare oras ecologic din lume. Fara emisii de bioxid de carbon in transporturi si cu un consum energetic cu doua treimi mai mic decat in mod obisnuit.
Un exemplu redutabil pentru intreaga planeta. Chongming, cu 1200 kilometri patrati, e cea de-a treia insula ca marime din China. Numarul locuitorilor: 600.000. Partea de sud-est este, asa cum am amintit, rezervatie naturala, in care e imposibil sa-ti imaginezi un oras al viitorului. Unul din indiciile vizibile ale proiectului nu se afla deocamdata pe insula ci... in plina mare. Acolo unde au inceput lucrarile de constructie a unui pod pe cabluri care, prelungit cu un tunel, va lega Shanghai de Chongming.
Orasul ecologic va fi ridicat pe o suprafata de 86 kilometri patrati, adica trei sferturi din suprafata Manhattan-ului. In 2010 ar trebui sa fie finalizat primul oras-martor, cu 15.000 de locuitori. Pentru construirea acestui prim sit, a fost insarcinata o intreprindere semiprivata, dependenta de autoritatile din Shanghai, intreprindere cotata la bursa din Hong-Kong. Locuintele, centrele comerciale si de munca vor fi ridicate foarte aproape unele de altele, favorizand mersul pe jos sau cu bicicleta.
Vor fi amenajate un mare numar de gradini si plantatii, inclusiv pe acoperisurile caselor si imobilelor (ceea ce asigura si o buna izolatie termica si fonica). Pentru producerea energiei vor fi utilizate biomasa, reciclarea deseurilor organice (livrate de biofermele construite in marginile orasului), tehnicile eoliana, solara... Toate procedeele nepoluante, cunoscute in acest sens vor fi agreate, pentru reducerea la maxim a emisiilor de gaze cu efect de sera. Deocamdata, autoritatile din Shanghai se concentreaza asupra perfectarii colaborarii intre oamenii de stiinta si partenerii internationali pentru validarea proiectului.
Unul din scopuri: agricultura biologica in care sunt implicati specialisti de la universitatea din Torino. Pe termen lung, proiectul necesita foarte multi bani, zeci de miliarde de dolari, mult mai mult decat se va cheltui pentru Jocurile Olimpice de la Beijing din 2008. Un investitor irlandez interesat sa se implice in acest proiect a promis 1 miliard de dolari pentru crearea unui important centru ecvestru. La doar trei kilometri de viitorul oras incepe rezervatia naturala. Va fi, evident, protejata dar va deveni si un loc de agrement ecologic.
Proiectul va avea, din pacate, limite indezirabile, si asta din cauza traficului din port si a santierelor navale care vor fi construite in insula vecina Changxin, ce constituie importante surse de poluare ale caror efecte asupra orasului si rezervatiei sunt greu de evaluat. In plus, restul insulei continua sa fie aprovizionata cu energie de o centrala cu carbune. Pentru modernizarea acesteia se mizeaza pe investitii straine, invocandu-se tratatul de la Kyoto, ratificat de China.
Primele transferuri de tehnologie au debutat pe insula prin constructia unor sere experimentale si a unei unitati de compost. Cat priveste pasarile migratoare, acestea vor beneficia de mai multa hrana, gratie dezvoltarii agriculturii. Se pare ca responsabilii chinezi au fost fascinati de exemplele oferite de europeni, mai exact de proiectul unui oras ecologic aflat in constructie intr-un cartier din Hanovra, care va fi finalizat in 2010, si de un orasel ecologic dintr-un cartier londonez, cu 82 de locuinte, cu birouri, spatii comerciale, sali de spectacol si alte locuri publice, intinse pe o suprafata de 2500 metri patrati in care nu exista nici o sursa de bioxid de carbon.
